💌 Newsletter Choice #3

Hey! Al 3-lea număr al Newsletter-ului Choice e aici! ⬇️

Detaliem o serie de subiecte importante: cum să ai sărbători fără conflicte, cum să ne raportăm la paradigma nature vs nurture, cum să ne raportăm la traumă, provocările cu care se confruntă domeniul cercetării, critici ale teoriei polivagale, recomandări utile pentru practicieni. Sperăm să vă fie de folos! 

🎄 “Ghid de Supraviețuire” de Sărbători

Se apropie sărbătorile de iarnă și, uneori, interacțiunile cu anumite rude, cunoștințe, prieteni, ne pot declanșa o serie de emoții neplăcute sau chiar pot genera conflicte. Câteva sugestii de moduri de a răspunde/reacționa:

• Este în regulă să setezi, cu respect, anumite limite: “Îmi pare rău, dar nu-mi place să vorbesc despre acest subiect de sărbători” sau “Mulțumesc pentru grijă, apreciez, dar aș prefera să nu vorbesc acum despre acest subiect”.

• Abandonează luptele pentru dreptate: “Îți înțeleg argumentele: hai să cădem de acord că nu există doar alb sau negru, ci multiple nuanțe de gri”. Sau, dacă ești fan Carla’s Dreams: “Cine are dreptate și cine nu?/ Ieri tu, azi eu, dar mâine timpul / Ca niște piese de lego din cutii diferite / Încercăm să vedem întregul” 🙂.

• Nu oferi explicații care vor cere alte explicații: “Mulțumesc, este foarte bună, dar nu mai pot mânca acum, pot lua la pachet?” în loc de “Mulțumesc, dar nu mai mănânc, căci sunt la cură de slăbire”, care poate genera tot felul de remarci. “Nu vin suficient de des acasă pe cât mi-aș dori” în loc de “Nu am mai venit, căci am mult de muncă”, care poate genera remarci și întrebări care induc vinovăție (precum “Și munca e mai importantă ca familia ta?”).

• Dezarmează comentariile negative referitoare la aspectul tău fizic. Când cineva îți spune “Vai, dar ce te-ai îngrășat!” poți răspunde în genul “Da? Tu cum reușești să te ții în formă?”. Sau la “De ce te-ai machiat cu verde? Nu-ți stă bine deloc!” poți spune “Bine de știut! Te-ai machiat super-frumos azi! Ce ruj folosești?”. Dacă e loc pentru mai mult, poți spune ceva în direcția: “Știu că ții la mine și că îmi dorești binele. Când îmi spui că nu arăt bine, pentru mine e ca și cum iubirea ta față de mine depinde de aspectul meu fizic. Și asta mă întristează. Ai putea să nu-mi mai amintești că m-am îngrășat? Știu și eu asta. Înțelegi ce vreau să spun?”.

• Presupune că în spatele unor comentarii și întrebări, intenția este bună. La o rememorare în stilul “Mai ții minte cât ai plâns când nu a acceptat invitația la bal colega aia a ta?” poți răspunde cu latura pozitivă a situației (“Da, țin minte că am mers cu așteptarea că va fi o seară nasoală, dar m-am distrat foarte tare cu colegii și e una dintre petrecerile pe care mi le amintesc cu drag”) sau poți face haz de necaz. La o remarcă precum “Ce copii zvăpăiați ai!” poți răspunde “Într-adevăr, sunt energici și fericiți când se joacă cu alți copii”.

• E bine să te pregătești din timp cu posibile răspunsuri/abordări pentru întrebări foarte personale precum “Când faci copii?”. Câteva posibile răspunsuri pentru această întrebare: “Nu știu încă, voi?”/“Momentan, exersăm, dar când se întâmplă veți fi primii care veți afla”/“E un subiect pe care n-aș vrea să-l discut acum. Spune-mi, mai bine, cum a fost în Grecia vara asta? V-a plăcut?”/“E o întrebare prea personală și nu te cunosc suficient de bine pentru a o discuta cu tine. Mai vrei suc? Te pot servi și cu altceva?”/“Când o vrea Dumnezeu, nu depinde doar de noi! Chiar, ce mai face băiețelul tău? Mai practică handbal?”/“Încercăm și e o perioadă stresantă pentru noi. Aș prefera să nu mă gândesc la asta acum, vreau măcar de sărbători să mă detașez. Ești de acord să schimbăm subiectul?”.

Dacă, de regulă, de sărbători se ajunge la discuții aprinse, teme controversate, poți planifica din timp anumite activități sau jocuri care să aducă voie bună și care să ocupe timpul ce în mod normal ar fi fost alocat subiectelor conflictuale: Mima, 2 adevăruri și 1 minciună, Rummy, Board Games, Karaoke, activități sportive ușoare în aer liber sau în casă (tenis de masă), plimbări prin oraș.

🧚 Dilema "nature vs nurture" nu există!

Tindem să vedem, de multe ori, o singură cauză explicativă pentru fenomene complexe. Cel mai probabil, e din cauză că avem tendința să punem în “cutiuțe” standard comportamentele umane și creierului nostru îi este greu să opereze cu multiple elemente deodată, cu multiple nuanțe, cu multiple relații. Și nu ne ajută nici faptul că studiem la școală stereotipic anumite fenomene sau analizăm separat elementele dintr-un sistem complex și nu prea ajungem să le discutăm în relație, în contexte variate. 

Un exemplu la îndemână e cel cu legătura dintre stres/traumă și afecțiuni fizice. Ce știm azi e că nu prea avem cum să ne îmbolnăvim de cancer, de exemplu, pur și simplu din cauza stresului/traumei. Da, putem avea o predispoziție genetică și stresul extrem o poate activa mai repede. Mai pot fi și alți factori care pot facilita declanșarea formei respective de cancer (ex. fumat, poluare etc.). Totuși, să afirmăm, de exemplu, doar “stresul/trauma cauzează cancer” - punct - este extrem de simplist. 

Cea mai simplă și scurtă explicație care se poate oferi în dezbaterea nature vs nurture este aceea că sunt mai mulți factori cauzali în interacțiune (genetici, biologici, de mediu, intrapersonali) pentru același efect. Indiferent că vorbim despre ceva negativ sau pozitiv. Unele lucruri sunt mai simple decât par și noi le complicăm, altele sunt mai complexe decât par.

Când vine vorba de cauzele comportamentelor umane, de cauzele unor provocări ce țin de sănătatea mintală, îi îndemnăm pe toți cei care vorbesc despre asta, fie să aibă un discurs mai nuanțat, fie să se asigure că preiau afirmații bazate pe dovezi, fie să nu o facă și să-și recunoască limitele cunoștințelor/competențelor, în funcție de caz. 

De ce? Ca să nu mai apară informații care pot face mult rău, prin presă sau prin mediul online, precum exemplul de mai sus și altele: “Schizofrenia celui care a comis crima este cauzată de faptul că în copilărie s-a simțit ignorat de părinți, dar părinții n-ar trebui să se învinovățească”, “Autismul e cauzat de timpul petrecut în fața dispozitivelor digitale”, “Cine e ocupat, nu are timp de depresii!”, “N-ai cum să ai depresie când ai faimă și bani!”, “Ești perfecționist? Sigur ți se trage de la o traumă din copilărie!”, “Poți obține tot ce îți dorești! Cerul este limita!” sau “Criminal în serie? Sigur a fost abuzat în copilărie!”.

E perfect normal să nu le știm pe toate! De asta apelăm fiecare dintre noi la ajutorul altor specialiști sau ne consultăm cu colegii din domeniul nostru, căci e imposibil să fii bun la toate sau să cunoști în profunzime tot ce ține de un domeniu. Dar, e moral să ai o idee generală corectă, despre aspecte în tangență cu nișa ta sau domeniul tău de activitate. Și mai e important să te informezi când nu știi și să operezi în limitele competenței! Iar dacă emiți o informație greșită, nu e sfârșitul lumii, dar este important s-o corectezi când realizezi asta (față de opusul: a o susține cu încrâncenare, indiferent de dovezi/argumente).

Vrei să înțelegi corect sau mai bine comportamentul uman? Și despre interacțiunea nature-nurture? Stanford oferă acces gratuit pe canalul lor de Youtube la cursul profesorului, cercetătorului și autorului Robert Sapolsky. Și, dacă n-ai auzit de Sapolsky, află că e o adevărată plăcere să urmărești cursurile și prezentările lui. Abordează subiecte importante, serioase, într-o manieră amuzantă, interactivă, fără a diminua din acuratețea informațiilor. Vezi aici. 

În ciuda predispozițiilor genetice, a bilelor negre extrase la loteria genelor sau a ghinionului de a ne naște într-un mediu familial/social neprielnic, schimbarea personală și socială sunt posibile! Doar că, așa cum bine spune “rugăciunea seninătății”, e important ca la un moment dat să acceptăm cu seninătate lucrurile care nu pot fi schimbate, să avem curajul de a schimba lucrurile care pot fi schimbate și înţelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte.  

Ne place, evident, cercetarea, știința, dar asta nu înseamnă că trebuie să ascundem problemele sub preș. O parte din provocările existente în prezent:

• Meta (Facebook) a antrenat un AI în a scrie articole întregi, în baza a zeci de milioane de articole științifice. După ce a fost criticat puternic de către cercetători, pe social media, a fost închis/făcut privat. Dintre mențiunile notabile de articole pe care Galactica (AI-ul celor de la Meta) le-a scris de capul său, reamintim un articol despre beneficiile ingerării de sticlă pisată 😀 (Disclaimer: DON'T TRY THIS AT HOME!). 

• Te încearcă o durere de stomac atunci când auzi „cercetările au demonstrat”? Echipa de la Predatory Publishing analizează fenomenul „infectarea arhivei științifice”. Adică situațiile când literatura științifică legitimă citează lucrări care au fost publicate în reviste fără evaluări din partea specialiștilor/colegilor din același domeniu (peer-reviewed). De ce e important? Apare riscul ca unele dintre ipotezele de cercetare să nu fie valabile științific și, dacă acest lucru se întâmplă destul de mult și de des, ne vom pierde încrederea în arhiva științifică. Află mai multe aici.

• Cui pasă de integritatea/veracitatea cercetărilor științifice? Aparent, NU publisher-ilor! Un exemplu, pentru a înțelege importanța: o cercetatoare de top în domeniul osteoporozei admite că a falsificat datele în mai multe studii clinice, după ce a încercat mult timp să ascundă asta și să direcționeze vina în altă parte. Doar 4 lucrări din peste 100 sunt retractate de jurnale. În lumina dovezilor, unii editori de jurnale nu acționează, nu retrag sau nu modifică studiile problematice. Citește mai multe aici.

• Clarivate a scos listele cu cei mai citați cercetători ai anului 2022 în multiple domenii științifice. Deși au afirmat ca au eliminat studiile retrase și autorii care exagerau cu auto-citarea, se pare că le-au scăpat mai mulți autori “dubioși”, cu date evident falsificate, peer-review-uri false și alte nereguli. Citește mai multe despre asta aici. Listele nu sunt cine știe ce; cu toate acestea, România tot nu are cercetători vizibili internațional ce ar putea apărea în acele liste.

♾️ Trauma - noua afacere a momentului? 

Poți citi aici un articol publicat în The Atlantic, care sintetizează destul de bine esența subiectului și este în acord cu ce știm azi despre Traumă. Câteva idei selectate din articol:

• Am început să folosim prea ușor cuvântul Traumă și de multe ori chiar în mod greșit, devenind un fel de cauză universală pentru orice. 

• Unele cărți de self-help pornesc de la un caz concret și apoi generalizează, lucru care, evident, nu e util pentru cititori. 

• Da, poate exista dezvoltare după o traumă, poți învăța anumite lucruri utile despre tine și despre ce e important pentru tine, după ce o procesezi; totuși, multe situații nu au o latură pozitivă, pur și simplu trebuie să mergi mai departe fără să vezi pozitivul din acea situație. 

• Trebuie să avem mare grijă să nu traumatizăm persoanele care au trecut printr-un eveniment cu potențial traumatizant și care nu sunt, de fapt traumatizate, precum și la re-traumatizare. Există un protocol special pe care specialiștii în sănătate mintală bine-formați și documentați pe subiect îl urmează, astfel că tratarea traumelor sau oferirea de sfaturi pentru depășirea traumei nu poate fi făcută de oricine. Vorba aia: “Drumul spre iad e pavat cu bune intenții”.

După aceste idei introductive, aș vrea să dezvolt acum puțin ideea <trauma vinde> sau <trauma a devenit o strategie de Marketing>. După cum poate știți, uneori, în Marketing, atunci când un produs nu acoperă o nevoie suficient de mare, una dintre strategii constă în a “fabrica” acea nevoie pentru cât mai mulți oameni. Cum e cazul suplimentelor naturale, de care, în realitate, puțini oameni au nevoie: nevoia țintită se stabilește în urma unor analize; dar nu are nevoie mai toată lumea, așa cum se promovează adesea. La fel mi se pare că se întâmplă uneori și cu abordarea traumei. Unii zic că aproape orice e o traumă. 

Cei care emit diagnosticul de traumă e posibil: 1) să aibă dreptate;  2) să confunde a fi abuzat cu a fi traumatizat; 3) să confunde a fi trigger-uit cu a fi abuzat/retraumatizat; 4) să vorbească despre propriile deprivări/probleme folosindu-se  de statutul de expert și bias-ul de confirmare; 5) să profite de deprivarea/dorința de explicații simple și nevoia de clarificare a unei populații pentru marketing.

🧊 Teoria Polivagală - Non-Știința care începe să prindă vizibilitate și în România! 

Neurocercetători de top spun că știu cu certitudine destul de puține lucruri despre creier, dar promotorii/inventatorii pseudo-științelor i-au descoperit secretele! Cercetători de top încă nu știu 100% prin ce mecanisme anumiți psihoterapeuți obțin rezultate mai bune decât alții cu clienții lor, dar promotorii/inventatorii pseudo-științelor îți garantează rezultate. Geneticieni de top încă mai trebuie să găsească răspunsuri la multe întrebări, dar promotorii/inventatorii pseudo-științelor, îți explică ei tot cu un infografic! 

Teoria Polivagală este o pseudoștiință sau non-știință, cu ceva vechime în SUA și relativ nouă în România, dar pare că va deveni din ce în ce mai populară.

Teoria inventată de Stephen Porges pornește de la niște informații existente, testate, din medicină, neuroștiință, psihologie, psiho-fiziologie. Și continuă inventând funcții ale sistemului nervos parasimpatic, preluând teorii evoluționiste disputate, teorii din neuroștiință demontate și plagiind diverse teorii psihologice pe care le rebrand-uiește și le atribuie Teoriei Polivagale. Ultima parte este atât de evidentă, încât mă mir cum de sunt acceptate articolele spre publicare! 

Rezultă o "shaorma cu de toate". Nu spunem că “shaorma” nu ar putea fi bună, sau că anumite abordări integrative n-ar fi bune, dar pur și simplu toată teoria nu face sens, nu se leagă. Asta dincolo de informațiile inacurate. Promotorii explică “prin prisma teoriei polivagale” anumite fenomene, când, de fapt, le explică prin alte teorii, precum răspunsul la stres acut “luptă - fugă - înghețare”. Aplicarea teoriei polivagale în traumă include tehnici de ieșire din starea de îngheț, care sunt comune, efectiv, tuturor formelor de psihoterapie: restructurarea cognitivă, tehnici de respirație, imagerie ghidată. Dar din punct de vedere al strategiei de marketing, e plictisitor să vii cu o abordare bazată pe munca predecesorilor tăi, trebuie să reinventezi roata ca să atragi atenția. 

Cele câteva studii care există, restul fiind articole în care se compilează teorii, nu măsoară/testează efectiv teoria polivagală ca întreg. De altfel, nici nu cred că e posibil să dovedești prin cercetări eficiența acestei teorii atât de complicate! Unele din afirmațiile teoriei sunt valide, arhicunoscute, însă eșuează să explice cu ce vine în plus și ce sens are această teorie “peticită” cu diverse modele și domenii (de ex. modelul bio-psiho-social, neuropsihologie etc.). De asemenea, mi se pare interesant că, spre deosebire de alte articole publicate în jurnale științifice, articolele lui Porges nu prea au rubrica “Limite”. Orice studiu are limite. Pe unde am găsit, nu menționează de fapt limitele, ci vine cu argumente suplimentare pentru teorie. 

Poți citi critici ale teoriei aici, aici și aici, de exemplu.

💺Recomandări pentru Psihoterapeuți 

• Video - “Cum să faci față drop out-ului în psihoterapie”. Urmărește aici.

• O opinie contra-intuitivă, poate, pentru mulți - evitarea cuvantului “iertare” în terapia traumei cu clienți victime ale abuzurilor sexuale, exploatare, abuz fizic și emoțional. Află  detalii aici.

• Ce este terapia? Sau ce nu este terapia? O întrebare aparent simplă. Doar aparent. Citește aici un articol scurt și la obiect, dar care te poate pune pe gânduri. 

• Burnout-ul în rândul terapeuților - citește aici despre factorii care ar putea contribui la apariția burnout-ului și cum să îl previi.

• Cât de bine ne ascultăm clienții, de fapt? Citește aici.

☎️ Linii gratuite de asistență și suport

• 119 - Număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor.

• 0800 500 333 - Număr unic la nivel național destinat victimelor violenței domestice.

• 0800 801 200 - Telefonul Verde Antisuicid. 

• Help Lines Depresie și Anxietate depreHUB: 0374 456 420 (Adulți și vârstnici), 0374 461 461 (Adolescenți).

Îți mulțumim că ai citit Newsletter-ul Choice! Abonează-te gratuit pentru a primi luna viitoare ediția #4 direct în căsuța de e-mail.  

Note: Niciuna dintre recomandările de mai sus nu a fost sponsorizată. Dacă ai sugestii de resurse utile publicului larg și specialiștilor în sănătate mintală sau îți dorești să citești articole de încredere pe anumite teme, nu ezita să dai reply acestui e-mail.

Au contribuit la Newsletter voluntarii Choice: Alina Orel, Bogdan Cocoș, Andreea Rățoi,  Alina Boca.